Imperium

A scrie o fraza despre romanul Imperium al lui Christian Kracht e ca si cum ai vrea sa gravezi Convorbirile emigrantilor germani ale lui Goethe pe un sambure de portocala. Sau poate pe o nuca-de-cocos? Cocovorul, in mica lui insula din Marile Sudului, ar consuma-o la un moment dat, iar inscriptia ar disparea. In fundal insa, n-ar inceta sa se formeze, fantomatici, munti ai destinului: istoria germana din spatele marginalilor, cei care au facut-o fugind de ea atunci cand trenul fatidic s-a oprit o clipa din mers. Un roman de aventuri. Fara indoiala. Cine ar fi crezut ca mai exista asa ceva?